Sociologii și psihologii consideră singurătatea o problemă în societatea modernă. Paradoxal, în era comunicării computerizate deschise, oamenii refuză din ce în ce mai mult să comunice și să interacționeze între ei, izolându-se și îndepărtându-se de societate. Mai mult, ei explică alegerea lor prin dorința unei libertăți interioare complete, independență față de societate, stereotipuri sociale și standarde în general acceptate. Care este diferența dintre singurătate și libertate? Poate fi considerată o persoană singură liberă și invers?
Definiția conceptelor
Singurătatea și libertatea nu sunt concepte echivalente. Fiecare dintre ele denotă o stare specială de personalitate, formată sub influența mai multor factori externi și interni.
Deci, prin definiție, prin „libertate” este obișnuit să înțelegem starea unui individ în care el este cauza acțiunilor sale. În cuvinte simple, orice act al unei persoane libere este o consecință a deciziei sale independente bazată pe propriile sale motive, principii, sentimente, experiență personală. Acțiunile unei persoane libere nu apar sub influența factorilor externi (firești, sociali, interpersonali).
La rândul său termenul „singurătate” se referă la absența completă a contactelor sociale ale unei persoane individuale, la pierderea interacțiunii ei fizice și spirituale cu societatea în ansamblu. Psihologii fac distincția între singurătatea pozitivă și cea negativă - stări care se formează sub influența factorilor externi sau interni. Singurătatea pozitivă (singurătatea) este o stare la care o persoană aspiră voluntar sub influența unor factori interni (de exemplu, datorită oboselii emoționale sau fizice).Singurătatea negativă (izolarea) este o stare în care interacțiunea individului cu societatea se pierde complet sub influența factorilor externi: natural, social.
Este de remarcat faptul că izolarea fizică a unei persoane nu implică întotdeauna singurătatea.
Care este diferența?
Conceptul de „libertate” se bazează pe afirmația că fiecare persoană este liberă în gândurile, deciziile și acțiunile sale. totuși aceasta nu înseamnă că o persoană poate face orice dorește, încălcând sau restrângând drepturile altor reprezentanți ai societății. Libertatea și permisivitatea sunt concepte fundamental diferite care ar trebui deosebite între ele.
Deci, o persoană liberă ia decizii și acțiuni, ghidate nu numai de propriile sale motive, ci și de normele sociale, fără a trece dincolo de limitele valorilor universale, ale principiilor morale și morale. Permisivitatea, pe de altă parte, denotă o stare de personalitate în care acțiunile sale merg adesea împotriva sistemului de valori umane universale, a normelor morale și juridice.
Pe baza definițiilor termenilor „libertate” și „singurătate”, este posibil să trageți o concluzie logică că o persoană liberă poate fi singură și invers. Ambele condiții sunt capabile să se combine între ele prin exemplul unei personalități independente.
Experții notează importanța componentei psihologice a singurătății, datorită căreia această afecțiune poate fi atât negativă cât și pozitivă. Dorința voluntară a unei persoane de a se izola de sine poate fi determinată de sistemul său personal de valori, viziunea asupra lumii, stima de sine, căutarea existențială (căutarea sensului vieții). Fiind o persoană liberă, o persoană ia în mod independent o decizie privind izolarea de sine și acționează ghidată de motive personale.
Un fenomen curios numit „singurătatea în mulțime” este de remarcat. Sociologii și psihologii o asociază cu dezvoltarea intensivă a tehnologiei computerizate, care a extins foarte mult domeniul oportunităților umane de comunicare și interacțiune socială. Apariția rețelelor de socializare, a mesagerilor instantanee și a programelor de calculator pentru comunicarea la distanță au produs un efect complet neașteptat asupra societății, opusul așteptării.
În loc de o dorință activă de a construi contacte sociale, oamenii au început să se limiteze în mod conștient în comunicare, evitând orice mijloc de interacțiune cu alți reprezentanți ai societății. Psihologii asociază acest fenomen cu suprasaturația informațională, care în comunitatea științifică se numește „sindromul oboselii informaționale”.
Psihologii asociază adesea un sentiment de singurătate cu debutul depresiei, care afectează naturile emoționale, hipersensibile. În acest caz, un sentiment de singurătate poate fi însoțit de o pierdere a relației spirituale cu societatea („nimeni nu mă înțelege”), negarea și respingerea normelor și regulilor propuse („aceasta nu este pentru mine”, „aceasta îmi este străină”). Cu toate acestea, în acest caz, o persoană nu încetează să fie liberă, acționând în cadrul propriilor credințe și principii. Îndepărtarea conștientă din societate este rezultatul deciziilor luate de om.
Pentru a distinge libertatea de singurătate, psihologii recomandă ascultarea propriilor sentimente.
În literatura de specialitate, singurătatea este aproape întotdeauna interpretată într-un mod negativ. O persoană care experimentează un sentiment de singurătate profundă este inerentă emoțiilor negative: apatie, resentiment, furie, agresivitate, depresie, durere mentală, frustrare, invidie. Psihologii, la rândul lor, asociază emoțiile pozitive cu un sentiment de libertate: un sentiment de lejeritate, în creștere, independență, o creștere a forței mentale, un sentiment de aripi în urmă.
Alegerea personală
Din punct de vedere filosofic, fiecare persoană este liberă și singură în același timp. Se știe că fiecare reprezentant al societății vine pe această lume și o lasă în pace.Înțelegerea acestui fapt ne permite să formăm o atitudine neutră (ceea ce este logic și corect) față de singurătate ca stare naturală a unei persoane.
Psihologii consideră importantă percepția singurătății de către persoana însuși. Persoanele pozitive folosesc această condiție pentru creșterea personală, dezvoltarea fizică și spirituală. Singurătatea găsește adesea expresie în creativitate: poezie, muzică, pictură, sculptură. În această stare, o persoană pare să taie de la sine fluxurile de informații inutile care provin din societate.
Spațiul și timpul de informație eliberat sunt utilizate de o persoană cu minte pozitivă pentru auto-dezvoltare, dezvăluirea propriului potențial, resurse și oportunități ascunse.
Capacitatea de a lua decizii independente, acționând ca ghid pentru acțiuni ulterioare, este libertatea umană. Fiecare persoană este liberă în deciziile și acțiunile sale și nicio forță externă nu este în măsură să limiteze această libertate (desigur, dacă acțiunile umane nu contrazic valorile și normele legale acceptate în general). Libertatea unei persoane se manifestă și în faptul că are dreptul să-și evalueze în mod independent starea actuală.
Este singurătate sau libertate? Fiecare persoană sănătoasă și autosuficientă alege și decide pentru sine, pe baza propriilor sentimente, a sistemului de valori, a credințelor și a principiilor.
