Gândire inductivă: caracteristici, soiuri și sfaturi de dezvoltare

Adesea fiabilitatea investigării situației depinde de modul de gândire ales. Informațiile pot fi obținute trecând de la analiza părților obiectului la studiul ulterior al întregului subiect. Este vorba despre inducție.

Gândirea inductivă înseamnă o trecere de la un caz particular, un fapt separat la o generalizare, care se bazează pe proprietățile coincidente care sunt obligatorii pentru toate obiectele studiate. De exemplu, studiile privind solubilitatea amoniacului, potasiului, calciului, nitratului de sodiu într-un lichid i-au condus pe oamenii de știință la ideea că toți nitrații sunt bine solubili în apă. Gândirea inductivă se caracterizează printr-o tranziție de la o imagine specifică la o generalizare a faptelor și derivarea regulilor generale.

Aceasta înseamnă că gândirea umană în momentul urmăririi unor fenomene sau studierea obiectelor caută semne omogene sau modele generale și formează o poziție comună pentru ei. Observațiile ne permit să ajungem la o concluzie generală.

Procesul de gândire inductiv nu se bazează pe invenția regulii descoperirilor adevărurilor științifice. Reflecții inductive sugerează confirmarea unei concluzii fiabile bazate pe presupuneri, observații specifice. Argumentul final confirmă adevărul concluziei. Pe baza unei generalizări a explicațiilor, se construiește o teorie.

Metoda este larg utilizată în știință. În faza inițială, se acordă cercetării, spre deosebire de metoda deductivă, care vizează dovedirea și confirmarea ipotezelor. Actul de gândire inductiv este axat pe crearea de noi teorii care apar în studiul faptelor specifice.Informațiile au un caracter descriptiv și pot fi comparate.

Nu se recomandă doar bazarea pe procesul gândirii inductive fără utilizarea paralelă a gândirii deductive. Cel mai bine este să ajungeți la rezultatul final, care este obținut în mod deductiv și confirmat prin semne identificate prin inducție.

Utilizarea numai a metodei inductive poate duce la o concluzie falsă. De exemplu, toată lumea știe că zahărul, soda și sarea sunt foarte solubile în apă. Acestea sunt substanțe libere. Drept urmare, putem face o concluzie falsă că toate solidele sunt bine solubile în apă. Nisipul este o substanță liberă, prin urmare, este foarte solubil în apă. Totuși, nu este așa.

Există expresia „logică feminină”. A apărut din cauza obișnuinței femeilor de a încheia din fraze extrase separat rostite de cineva. De exemplu, șeful familiei a ales soțul pentru sărea ciorbei. Altă dată, a întrebat-o de ce încă nu era călcată geaca. Pe baza a două comentarii, soția concluzionează că soțul ei o consideră o amantă săracă. Bărbații tind să gândească într-un mod deductiv. Ei percep logica și integritatea, iar femeile percep specificul și detaliile.

Când inducția prevalează în activitatea mentală, apar concluzii care nu corespund întotdeauna adevărului. Doar utilizarea simultană corectă a metodelor inductive și deductive poate salva o persoană de patologie în procesul gândirii. Tipurile de gândire inductivă includ generalizarea, silogismul statistic, inducerea simplă, un argument din analogie, concluzie aleatorie, previziune.

• Generalizarea decurge dintr-o premisă separată, ceea ce duce la o concluzie generală. Exemplu: unei fete i-a plăcut povestea Focului lui Valentin Rasputin. Voia să studieze întreaga operă a scriitoarei, pentru că era sigură că toate lucrările provoacă un mare interes în rândul cititorilor.
• Silogismul statistic duce de la generalizare la concluzia despre individ. De exemplu, în sat a început o epidemie de gripă. Victor este rezident în acest sat. Prin urmare, el poate obține gripa.
• Inducția simplă vine de la premisa unui mic eșantion la concluzia unei alte persoane. Puteți da un exemplu. Înainte de sosirea oaspeților, sora restabilește ordinea în camera ei. Următoarea vizită a prietenilor o încurajează din nou pe sora ei să curețe apartamentul. Aceasta înseamnă că sora de fiecare dată se curăță înainte de a vizita prietenii din vatra familiei.
• Argumentul din analogie presupune luarea în considerare a calităților generale ale mai multor obiecte, cu concluzia ulterioară că lucrurile pot avea și alte proprietăți. De exemplu, pentru oaie, lână înseamnă la fel ca pentru o vacă, lapte.
• O concluzie aleatorie poate fi stabilită ca urmare a raportului dintre două obiecte care indică o relație de cauzalitate între ele. Confirmați această relație trebuie să aibă alte date stabilite. Astfel, un studiu asupra alcoolismului masculin a relevat faptul că unii băutori care au testat în copilărie își urmăreau părinții să bea. Concluzie: consumul frecvent de alcool în familie provoacă alcoolism la bărbați.
• Predicția este precedată de eșantioane prelevate dintr-o viață trecută. De exemplu, un prieten a cumpărat un bilet de loterie și a câștigat mulți bani, prin urmare, achiziționând astfel de bilete, mă pot îmbogăți și pe neașteptate.

Pentru formarea unui proces de gândire inductiv este necesar să se dezvolte flexibilitatea gândirii în general. Pentru a face acest lucru, extinde-ți orizonturile, crește-ți propriul spațiu de locuit. O persoană care gândește unilateral nu este capabilă să creeze multe probabilități de dezvoltare a evenimentelor, să explice pe deplin și în mod sigur orice fenomen.

Concluzia trebuie făcută numai pe baza unor hotărâri exacte. Conceptul de adevăr și fiabilitatea informațiilor poate fi format numai după primirea concluziilor specifice. În acest scop, este necesar să apelăm la noi cunoștințe obținute din cărțile citite.Lectura dezvoltă activitatea mentală a individului, care construiește mental lanțuri interconectate de informații primite, ajunge la rezultatul corect. Rezolvarea problemelor logice și matematice vă permite să antrenați atât moduri de gândire inductive cât și deductive.